Felicitări, Andrei Diaconu!

... La Cluj s-a desfăşurat un concurs de SCRIERE IMAGINATIVĂ. S-au primit peste 600 de lucrări. Dintre acestea, juriul a selecţionat 100, iar dintre cele 100... 10 au fost premiate. Andrei este unul dintre premianţi! Citiţi mai jost "creaţia" lui, iar cei interesaţi să citească şi celelalte... 99 de scrieri (şi să afle amănunte despre concurs) sunt rugaţi să acceseze adresa
http://www.anpro.ro/html/date/planeta_pitica.pdf
aici s-a publicat... cartea cu cele 100 de povestiri selectate de juriul condus de scriitoarea Adina Popescu).

Planeta Pitică
Da! Planeta Pitică făcea parte dintr-un necunoscut sistem solar! Şi pe deasupra era şi regina acelui sistem numit Planetomic. Pentru a-şi arăta supremaţia, deşi era încă supărată pe Jupiter şi pe Saturn (care o luaseră în râs pentru… dimensiunile ei insignifiante), a hotărât că merită să mai facă o vizită sistemului nostru solar.
În drum, s-a oprit la un fast-food intergalactic unde a luat masa (a mâncat de toate cu lacomie! doar era… Pitică, nu? şi chiar dorea să mai prindă ceva rotunjimi pe ici pe acolo…). În zece minute, se afla deja în autopiticobuzul care circula cu viteza luminii. Aici, nefiind aglomeraţie, a… profitat şi s-a aşezat pe două locuri. Chiar şi aşa stătea cam înghesuită! A avut nevoie de mai multe centuri de siguranţă pentru a se fixa de scaunele... cam neîncăpătoare („-Uf, promit că, dacă ajung cu bine, nu voi mai mânca aşa mult niciodată!”). Din fericire pentru stomacul ghiftuit al Piticei, până la staţia terminus -Calea Lactee, autopiticobuzul făcea doar două opriri.
La prima, a urcat o planetă nu mult mai voluminoasă decât Planeta Pitică, dar foarte fiţoasă. Era Pluto şi, aţi ghicit, dorea –trufaşul!- să stea chiar pe locurile Piticei! Când s-a apropiat însă, Pluto (cum altfel!?) aproape a fost pârjolit de căldura emanată de Pitică! Şi… cu coada între picioare, a bătut în retragere, umilit şi deloc trufaş. Din acel moment Pitica a câştigat respectul lui Pluto şi al celorlalţi pasageri.
La a doua oprire, a urcat Comimica, o cometă minusculă şi pusă mereu pe şotii. S-a aşezat (mai încape vorbă? doar aveau cam aceleaşi dimensiuni!) chiar lângă Planeta Pitică şi s-au împrietenit repede. Din păcate, nu şi-a legat corect centura de siguranţă şi… vai!... a zburat prin hubloul de reciclare a aerului! Când şi-a terminat învârtirea, i-a venit inima la loc! Ajunsese exact unde-şi dorise: între două comete de mărimea sa. Pitica a fost nespus de încântată văzându-şi tovarăşa de călătorie (îi urmărise cu sufletul la gură… rotaţiile dezordonate!) sosită în bune condiţii la destinaţie… şi s-a trezit iarăşi singură pe două scaune.
Fiind nou, autopiticobuzul a cam depăşit (se îmtâmplă şi pe la ei!) viteza legală. Supraveghetorul de serviciu al drumului spre Calea Lactee a intervenit prompt blocând automat înaintarea. Amenda? Şapte sute de „cipuri” de siliciu (căci erau tare greu de găsit pe acolo!)… alfel riscau să le fie confiscat mijlocul de transport şi, evident, să rateze staţia terminus… Ok, dar… şapte sute?
Pasagerii, aşa cum vă spuneam, cam puţini, abia au strâns şase sute nouă zeci şi nouă de „cipuri”. Pitica trebuia să-l ofere pe al şaptesutelea, dar -disperată- a constatat dezastrul: le folosise pe toate!!! S-a ridicat din scaun şi i-a propus Supraveghetorului să îi dea în schimb… un „circuit integrat”, gata confecţionat (îl avea la ea, nu pentru orice eventualitate, ci ca să îşi pună în funcţiune robotul ce urma să o preia la sosire!). Mulţumit, Supraveghetorul deblocă autopiticobuzul…
Ca să vezi! Pitica, tocmai ea, îi salvase... Şi, drept răsplată, ea primi în dar (chiar din mâna lui Pluto!) cele şase sute nouă zeci şi nouă de „cipuri”. Neavând ce mai face cu atâtea –se apropiau de casă!- generoasă, Planeta Pitică a împărţit în stânga şi în dreapta o mare parte din ele. I-au mulţumit şi „s-au ospătat” refăcându-şi forţele...
Nu după multă vreme, ajunşi în sistemul nostru solar, Pluto o invită pe Pitică să se rotească împreună, pentru veşnicie, pe orbita lui, dar aceasta îl refuză şi îşi continuă drumul până la Saturn. Trebuia să îl avertizeze că Soarele va dispărea! Şi Saturn n-a crezut-o şi a rămas cu ochii (încă!) în soare. S-a dus şi la Jupiter şi, îngrijorat (căci auzise toată tărăşenia), acesta a abordat-o direct:
- Am auzit că Soarele va dispărea. Vrei să mă încălzeşti tu ?

…Curând, toate planetele se rugau de Planeta Pitică să fie Soarele lor.
Le-a refuzat, însă, politicos, pe toate şi s-a îndreptat spre bătrâna Terra –pe care nu o mai vizitase demult şi căreia, la ultima vizită, îi promisese o proteză dentară. Acum i-o adusese şi Terra părea din nou fericită. Invidioase pe fericirea ei, vecinele Jupiter şi Saturn se prefăcură a fi şi ele bătrîne şi îi cerură Piticii :
- Te rugăm! Adu-ne şi nouă „cipuri” de mâncare de la fast-food-ul intergalactic!.
Nu le-a reuşit! Pitica nu s-a lăsat păcălită!
A rămas să o îngrijească pe Terra…
Şi, când s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple (Soarele a dispărut de-adevăratelea! nu şi-a luat concediu -aşa cum crezuseră Jupiter şi Saturn), iar Terra s-a cutremurat de groază că îşi pierde oamenii, Pitica, miloasă, a luat locul Soarelui şi oamenii au fost salvaţi.
Acum Pitica nu mai este luată în râs de nimeni... Toţi au nevoie de căldura şi lumina ei...



Andrei Diaconu, cls. a V-a A