Felicitări Andreei Niţescu şi profesoarei Simona Tămaş

DESPRE FATA-CU-STELUŢE-ÎN-LOC-DE-NUME
ANDREEA NIŢESCU
ELEVĂ ÎN CLASA A XI-A B, COLEGIUL NAŢIONAL „MIRCEA CEL BĂTRÂN”
PROF. COORDONATOR: SIMONA TĂMAŞ


FESTIVALUL NAŢIONAL DE POEZIE „GEORGE ŢĂRNEA”
EDIŢIA a III-a, RÂMNICU VÂLCEA, NOIEMBRIE 2009

MARELE PREMIU „GEORGE ŢĂRNEA”

În ochii ei luminoşi explodează stele divine... numele şi l-a pierdut de foarte mult timp, în magma elementară din care a erupt htonian, emanând căldură pentru a se împrăştia în cerul nostru de stele, în cerul nostru de ape şi munţi.
... este EA – acolo, de sus, ne zâmbeşte stelar; ne luminează stelar... îl strigă pe băiatul-soldat, rămas la datorie; ne strigă pe noi de-aici, de jos; ni se arată un drum: fata-cu-steluţe-în-loc-de nume ne scrie scrisori – noaptea e încă tânără şi-atâta dor în strălucirile de stele ... doare!
Vârful A al triunghiului ABC devine D atunci când priveşti fata-cu-steluţe-în-loc-de nume şi visezi „lung şi cald”, mirosind „legume bine fierte”, într-o „eră modernă”, în „vise şi realităţi alternative”, alături de băiatul-soldat... „aşa că pick-up-ul curge cu tine, cu noi / şi fata-cu-steluţe-în-loc-de nume ne încurajează să vedem. să ascultăm. să simţim / să respirăm cuvinte” – „două puncte”: ochii fetei-cu-steluţe-în-loc-de nume: „o măsură de tristeţe şi dor”. Băiatul-soldat – gentleman, de altfel – se întregeşte, „după scoarţa netedă a mesteacănului din grădina noastră”, când miroase „busuioc în fiecare moment al zilei” din părul fetei-cu-steluţe-în-loc-de-nume şi când „îi respiră aerul încă o dată”... pentru că „numai atunci fluturii îşi întind aripile falnici” şi „se răstesc la nori” şi „se avântă spre cerul lor / înainte să cadă răpuşi, morţi, dar beţi de veşnicie”.
„Nu pot să văd fără ochii tăi”- o frumoasă declaraţie şi, într-un gest de totalitarism „tancurile nu mai pierd timpul trecând peste noi ci prin noi”, băiatul-soldat se războieşte cu cerurile deschise pentru a se insinua lângă stele, lângă EA - „i-ar spinteca oasele, i-ar devora carnea” şi ar fi una şi aceeaşi Fiinţă, feminin şi masculin, fiinţă asexuată, fără-de-trup, cu ochi uriaşi care ar cuprinde Universul ştiut şi neştiut şi Creaţia ar căpăta sens, într-o reîntoarcere la IUBIREA DINTÂI.